vineri, 7 octombrie 2011

Asigurari de calatorie

Asigurarile de calatorie sunt cea mai buna pentru dumneavoastra atunci cand plecati in concediu sau vacanta.  Puteti alege dintr-o gama variata , iar suma sa fie cat mai potrivita pentru suma pe care sunteti dispus sa o platiti. Asigurarile de calatorie acopera cheltuielile medicale.

Cheltuielile medicale sunt acoperite de asigurarile de calatorie. Daca plecati in excursie sau concediu este potrivit sa aveti o asigurare de calatorie care sa va asigure vacanta fara griji !

duminică, 8 mai 2011

Traducere legalizata

Scoase un carnet gros de culoare neagră, îmbrăcat în pânză, îl deschise şi începu să-şi noteze observaţiile. O făcea cu lux de amănunte, specificând ora, poziţia geografică în interiorul casei, simptomele constatate. Această îndeletnicire, care îi traduceri legalizate permitea să-şi păstreze controlul nervilor, eraîndeplinită cu meticulozitatea unui cronicar maniac.
Sub coapse, pantalonii absorbeau sudoarea fotoliului. O sudoare prea grasă, care emana un miros violent. Animalic. Georges încerca să surprindă cu coada ochiului vreo înfiorare a pielii de pe braţele fotoliului. Pielea arămie lucea, asudată, ca un bivol gonit de o felină. Impresia de viaţă pe care o degaja mobila era atât de traduceri autorizate puternică, încât Georges n-ar fi fost surprins peste măsură dacă ar fi auzit-o gâfâind sau mugind, dar aşa ceva nu se întâmplase niciodată până atunci.
Georges nota în carnet, cu un scris mic şi ilizibil, voit deformat şi pe care numai el îl putea descifra. Peste câteva minute, vor răsuna zgomotele, îndepărtate, dar amplificate de cutia de rezonanţă a sălilor înalte şi goale. Casa era un gigantic portavoce, o pâlnie de gramofon.
La douăsprezece minute după miezul nopţii, Georges notă primul foşnet, ca zgomotul unei perii care freacă un zid. O perie... sau o blană. O blană aspră, cu peri tari. Georges răsuci creionul între degetele îngheţate. Deocamdată nu era chiar îngrijorat. Coridorul lung, plin de colonade, care ducea la pavilionul expoziţiei, era barat cu sârmă ghimpată.
O precauţie pe care o considerase necesară în urmă traduceri legalizate cu trei săptămâni, din cauza zgomotelbr care i se părea că se apropie în mod primejdios. îi ceruse lui Sarah să-1 ajute să deruleze sârma plină de ţepi, să o întindă de-a latul culoarului, între două coloane de marmură. Fata se cam strâmbase văzând cât era de muncă, dar pâna la urmă se lăsase convinsă. Şi astfel, în câteva ore, ridicaseră o barieră curioasă, care semăna cu frontiera unei.

Foraje puturi

Sarah îşi crispă mâinile pe balustrada scârii. „Ţicnitul, smintitul", îşi zise ea, cu o animozitate reală. ,,Ţicnitulface iar circ, gata, începe iar..."
Ţicnitul, smintitul... Când se gândea la Georges, simţea totdeauna foraje puturi nevoia să folosească asemenea cuvinte vulgare, ce caricaturizau nebunia acestuia. O minimalizau, o lipseau de amploare şi, în acelaşi timp, o... linişteau, pe ea, infirmiera, martora - complicea?
Se retrase în umbră, astfel încât el să nu o poată vedea. Cu mâinile crispate pe rampă, urmărea acutizarea crizei. Ii întreză-rea deja derularea perfect previzibilă, jalonată precum un drum al Calvarului.
,,Du-te şi scutură-l", îşi zicea uneori. ,,Du-te şi aruncă-i o cană cu apă înfaţă, să se potoleascâ!"
Dar niciodată până acum nu îndrăznise s-ofacă.
Ştia că în aceste momente de mare agitatie el vedea ,,lucruri" tulburătoare. Lucruripe care ea nu le putea zări. II pândea, uşor dezgustată, foraje puturi apa dar şi cuprinsă de o excitaţie ciudatâ, inexplicabilă.
,,Ţicnitul, ţăcănitul, smintitul se dă în stambă..."
fi cunoştea toate numerele şi mai cu seamă finalul cumplit, invariabil.
,,Ţicnitul, smintitul."
Se sprijini cu spatele deperete. ,,E ca şi cum aipândi ofiară sălbatică ", îşi repetă. ,,Să nu uiti niciodată asta. Ofiară sălbati-că."
Georges trase din buzunarul vestei o batistă şi îşi şterse încet ochelarii. Să nu cedeze niciodată în faţa panicii, niciodată să nu Iase să i se vadă spaima. Vârî mâna în buzunarul halatului

Scoala soferi

Incet, cu maxilarele încleştate, îşi trecu mâna peste mapa de piele de pe birou. Era umedă. Tresări. Totuşi, nu era sur-prins; aşa se petreceau lucrurile totdeauna. Făcea parte din ritual. Mai întâi casa devenea jilavă, după aceea...
Işi îndreptă uşurel spatele, mângâind braţele fotoliului. Din piele se prelingeau picături fine. Fotoliul transpira ca un animal cuprins de febră. Nu era vorba de un simplu fenomen de condensare, ci pur şi simplu de sudoare. Prima dată când se petrecuse povestea asta, Georges îşi dusese la gură degetul umezit, şi imediat simţise pe limbă gustul de sare. Condensarea nu produce scoala de soferi picături de apă sărată, numai corpurile vii sunt în stare să transpire astfel, umplând aerul cu o duhoare de sală de sport neaerisită.
Georges simţea sudoarea fotoliului năclăindu-i pantalonii. I se părea că stă călare pe un animal epuizat de o lungă alergare. Ştia că, în spatele lui, copertele de piele ale volumelor îngră-mădite în bibliotecă transpirau la fel. Era primul simptom, semnul unei febre crescânde. Pretutindeni în casă, toate obiec-tele de piele răspândeau aceeaşi sudoare. Fotoliile, canapelele, hainele, cizmele, pantofii - transpirau. De parcă acele piei moarte ar fi revenit brusc la viaţă, recăpătându-şi puterea de se înfiora, de a se înfierbânta.
In aceste momente de mare panică, unora dintre blănurile din salon părul li se lipea în şuviţe cleioase. Pielea de zebră răspândea o duhoare cumplită, din blana de grizzly prinsă pe perete cădeau domol picături. Pielea se trezea, pielea sub toate formele, naturală sau prelucrată, domesticită. Pantofii redeve-neau animalele care fuseseră cândva. Intr-o zi, se vor acoperi de pâr. Georges era sigur de asta. Marochinul cărţilor îngrămă-dite pe rafturile bibliotecii va începe într-o zi să mugească. Viaţa revenea icnit, spasmodic, injectând scurte tresăriri post-mortem obiectelor care umpleau casa.

Traduceri araba legalizate

Werner voise balamale enorme, clanţe de fier forjat capa-bile să reziste forţei mâinilor sale prea puternice. Desenase canapele şi scaune capabile să suporte fără să traduceri araba geamă greutatea corpului său gigantic. Toate astea implicau o arhitectură exa-gerată şi apăsătoare, o Iume în care omul normal îşi găsea cu greu locul. Georges visa uneori Ia apartamente înguste, la camere mici, de servitoare. Aici, şi bufetele erau prea mari. Werner, cu egoismul cumplit ce îi caracteriza fiecare hotărâre, ceruse ca totul să fie de mărimea Iui. De aceea traducator araba trebuia să ridici braţele ca să ajungi la clanţele uşilor, să urci pe o bancă mică pentru a putea avea acces la chiuvetă.
Fireşte, în spatele tuturor acestor lucruri se alla dorinţa constantă de a umili. în timpul vieţii, Werner se delectase privindu-şi vizitatorii cum traduceri araba romana se răsuceau să se caţere cu greu pe niste scaune prea înalte pentru ei şi îşi stăpânise râsul triumfă-tor observând aerul jalnic al aceloraşi invitaţi care, după ce reuşiseră să se aşeze, îşi dădeau seama că picioarele lor nu atingeau pământul! Werner Mareuil-Mondesco fusese un om crud. Un titan care traduceri romana araba ţi-ar fi strivit mâna dacă i-ai fi întins-o şi s-ar fi uitat la tine cu o privire indulgentă, aşa cum te uiţi la un caniş. Un om cu care nu puteai comunica decât ridicând capul, dându-I mult pe spate. „Toţi îmi vorbesc uitându-se la cer", îi plăcea să repete. ,,De parcă s-ar traduceri autorizate araba adresa lui Dumnezeu în per-soană." Se delecta folosindu-se de statura lui pentru a-i umili pe cei de lângă el, şi rareori se aşeza ca să discute, astfel încât îi constrângea pe interlocutorii lui să adopte atitudinea unui turist care contemplă donjonul unei cetăţi.
Georges îşi scutură capul, încercând traduceri legalizate araba să alunge amintirile care îl hărţuiau. Nu voia să se gândească la toate astea, mai ales în momentul când casa începea să transpire...

duminică, 20 februarie 2011

Firma contabilitate

Nu, nu a murit nimeni, .recunoscu Miss
Marple.
_ Eu am cunoseut 0 rata care a murit in-
Servicii de contabilitate
toxicata cu ptomaina, i!?i aminti Jane Helier.
_ Sa .continuam investigarea crirnei, 8U-
gera Sir Henry.
_ Crima ? se minuna Jane. Credeam ca
e yorba de un accident.
_ Daca ar fi fost un accident, spuse Sir

Henry, nu ered ca doamna Bantry ne-ar fi
relatat acest caz. Din cele spuse pina aeum,
imi dai, searna ca a Iost un accident doar in
aparenta ; in esenta a Iost ceva mai eumplit.
Imi amintesc de un alt caz : diversi musafiri
diseutau dupa cina la .un party. Peretii erau
tmpodobitt eu tot felul de arme veehi. Vrind
sa Iaca 0 gluma, unul dintre meseni apuca
un pistol .vechi ~i tinti spre un alt comesean
amenintindu-l ca-l tmpusca. In acel moment,
pistolul s-a descarcat si I-a ucis pe eel tintit.
In aeest caz, a trebuit in primul rind sa eon-
statam cine a incarcat arma si, mai apoi, cine
a eondus in asa fel conversatia, Inert .rezul-
tatul a fost aeest joc grotese, pentru ea omul
care a tintit era absolut tnocent.
Contabil Bucuresti. Firma de contabilitate
- Se pare ea ne confruntam eu aceeasi
problema ~i aeum. Frunzele aeelea de digi-
tala au fost amesteeate voit eu cele de salvie,

Stiu cu aproximatie

E rindul doctorului sa intrebe, zise Sir
Henry. Eu ma asez.
- Curiozitatea mea este strict profesio-
nala, zise doctorul Lloyd. Mi-ar placea sa stiu
ce diagnostic s-a stabilit la ancheta, adica,
vreau sa spun daca va amintiti ,sau ~titi
cumva.
- Stiu cu aproximatie, zise doamna Ban-
try. S-a vorbit de otravire cu digitalina, asa
se spune?
, Dr. Lloyd aproba din cap.
- Agentul activ al digitalinei are efect
asupra inimii si este, de fapt, un medicament
bun in unele forme de tulburari .cardiace. E
un caz curios. N-~ crede, totusi, ca mlncind
cineva un preparat din digitala ar putea avea
un efect fatal. Se cam exagereaza cu otravi-
rea prin ingerarea unor frunze sau fructe
daunatoare. Putini oameni i~i dau seama ca
agentul vital, alcaloidul, trebuie extras cu
grija ~i trebuie preparat.
- DoamnaMacArthur i-a trimis, zilele
trecute, niste bulbi speciali doamnei Toomie,
interveni Miss Marple. Iar bucatareasa doam-
nei Toomie i-a Juat drept cepe ~i • reusit sa
tmbolnaveasea toata familia Toomie.
- Dar nimeni n-a murit din asta, zise dr.
Lloyd.

Batranica

Sir Henry 0 privi curios pe batrinica. Apoi
adauga ingindurat :
- Deci tinerii erau logoditi, De multa
vreme?

-'- Cam de un an. Sir Ambrose se ppusese
logodnei pe motivul ca Sylvia era prea ti-
nara. Dar dupa un an de logodna, ceda si ca-
satoria urma sa aiba loc curind.
Dar, spuneti, tinara avea vreun venit?
- Unulfoarte mic, 0 suta-doua lire pe an.
- Nimic suspect pina acum. Clithering,
zise colonelul Bantry si.rise.

M-am referit la o felina

Tinerii de azi. Numai ageamiii de felul
tau, Arthur, mai Iabuleaza asa in privinta ti-
nerelor.


- A fi tinar nu-i suficient, zise Jane. Tre-
buie sa ai si S.A.

Ce rnseamna S.A.? Intreba Miss Mar-


Sex appeal, 0 lamuri Jane.


Aha,· adica ceea ce pe vrernea mea se
numea "a avea pe vino-ncoa", se dumiri Miss
Marple.


-' Nu e rea treaba cu descrierile, zise Sir
Henry. Doamna "de compagnie" ati descris-o,
daca nu ma-n~el doamna Bantry, drept ge-
nul pisicuta, nu ?


- Nu m-am referit la 0 felina, ci la un
gen de persoana "torcatoare", daca ma-nta-
Iegetl, raspunss doamna Bantry. Intotdeauna
amabila. A~a era Adelaide Carpenter.

- Cam citi ani avea ?

- In jur de patruzeci. Locuia acolo de


mult, de cind Sylvia avea unsprezece ani. 0

persoana plina de tact. Una din acele vaduve

nefericite cu multe neamuri aristocratice dar

cu prea putim bani. Personal, n-o agream :

dar mie nu mi-au pla cut niciodata oamenii

cu degete lungi ~i albe. Si nu rni-au placut

nici plsicutele

Un ten splendid

Slabita, nu putea urea scarile, i~i montase un
lift in aeest seop, asa ea parea mai batrin
decit era din eauza bolii. Avea maniere deo-
sebit de elegante, rafinat - acesta este cu-
vintul care l-ar descrie eel .mai exact. Nu-l
puteai vedea nieiodata iritat sau suparat,
Avea un par alb frumos ~i 0 voce nespus de
placuta,

- Bun, zise Sir Henry. Mi-l imaginez deja
pe Sir Ambrose. ~i . aeum fata, Sylvia, sau
cum spuneti ea se numea ?

- Sylvia Keene. Era frumoasa, intr-ade-
var Irumoasa. Blenda ~i .eu un ten splendid.
Nu prea desteapta, De fapt, ehiar proasta,

Ei, lasa, lasa .Dolly, protesta sotul ei.

- Binelnteles, Arthur nu e de aeeeasi pa-
rere, zise see doamna Bantry e- Dar era
proasta, nieiodata nu spunea un Iueru demo
de aseultat.

- Era una dintre fiintele cele mai grati-
oase pe care le-arn vazut vreodata, marturisi
eolonelul Bantry eu duiosie, S-o fi vazut eind
juea tenis - f!ra pur !?i simplu Ineintatoare .
Si plina de umor, 0 fiintci -amuzanta. ~i eu
maniere alese. Garantez ca. toti tinerii 0 ve-
deau asa.

- .Aici gresesti, interveni doamna Bantry.

Juvenalitatea in sine nu mai are farmec

Persoanele implicate

Doamna Bantry incepu imediat sa numere
pe degete persoanele implicate.

- Sir Ambrose, Sylvia Keene (fata care.
a murit), 0 prietena a ei care statea tot acolo,
Maud Wye, una din acele fete negricioase ~i
urite, dar care totusi impresioneaza - nicio-
data n-am inteles cum de reusesc sa impresio-
neze, Apoi mai ,era domnul Curle, care venise

. sa discute despre cartt cu Sir Ambrose - nis-
caiva carti rare, ciudatenii in latina, tot felul
de pergamente Invechite, Apoi mai era Jerry
Lorimer, un Iel de vecin. Resedinta sa, Fair-
lies, se Invecina cu proprietatea lui Sir Am-
brose. Si-apoi mai era doamna Carpenter, un
gen de femeie pisicuta.: intre doua virste, ras-
fatata; era -un fel de "dame de compagnie"
pentru Sylvia, mi se pare.

- Daca acum e rindul meu, si mi se pare
ca asa este, zise Sir Henry.. pentru ca stau
linga domnisoara Helier, as dori foarte mult,
doamna Bantry, scurte portrete verbale ale
tuturor celor care s-au perindat prin casa.

- Dar ... , doamna Bantry ezita.. •

- Incepeti cu Sir Ambrose, continua Sir

Henry. Cum era el?

- Era un batrin foarte distins, de fapt nici
nu era chiar asa de batrin, nu cu mult peste
saizeci, credo Era foarte deli cat ; avea inima

Randul meu sa pun o intrebare

 Eu as vrea sa stiu ceva tlespre bucata-
reasa, zise Miss Marple. Trebuie sa fi fost 0
femeie proasta sau nccxperimentata.

- Foarte proasta, zise doamna Bantry. A
plins mult dupa aceea zicind ca frunzele i-au
fost culese si aduse drept salvie si ea nu avea
de unde sa stie acest lueru.

- A fost una eare nu prea gindeste, ada-
uga Miss Marple .. Probabil 0 femeie mai in
virsta si 0 bucatareasa buna, ma gindesc,
nu ?

- 0, una excelenta, zise doamna Bantry.

- E rindul dumneavoastra, domnisoara

Helier, i se adresa Sir Henry.

- Oh, vreti sa spuneti ca e rindul meu
sa pun 0 intrebare ? Urrna 0 pauza in care
Jane reflect a si in final spuse neajutorata :

De fapt, nici nu -stiu ee sa intreb.

Oehii ei frumosi Il priveau rugator pe Sir
Henry.

- De ce nu intrebati asupra "dramatis
personae", domnisoara Helier ? sugera aeesta,
zimbind.

Jane il privi cu nedumerire ..

- Personajele in ordinea aparitiei lor, cla-
rifica Sir Henry cu amabilitate.

- 0, da, intr-adevar, buna idee, accepts
Jane.

A urmat un suspin general

Doamne, doamne, ce tragic, spuse Miss
Marple.

- Nu-i asa ?

- Ei, si ce-a mai urmat? intreba Sir

Henry.

- Nimic, zise doamna Bantry. Asta-i tot.
A urmat un suspin general. Desi fusesera
avertizati de dinainte, nu se asteptasera ca
povestea sa fie atit de scurta.

- Dar, draga mea doarnna, protesta Sir
Henry, asta nu poate fi tot. Ceea ce ne-ati
relatat dumneayoastra este 0 intimplare tra-
gica, dar in nici un eaz 0 enigma.

- Ei, ar mai fi ceva, zise doamna Bantry.

Dar daca v-as spune siacest lucru, ati ghici
imediat ee-a fost. .

Apoi privi sfidator la eei adunati si Ie
aminti :

- V -am spus ca nu pot sa ereez din fapte

o    povestire care sa para verosimila,

- Aha! Sir Henry se ridica din seaunul
lui eomod si-si potrivi lornionul. Sa stii, $e-
herezada, ca e eel mai reconfortant asa : ne
provoci ingeniozitatea. Inca nu sint sigur
daca n-ai' facut-o deliberat pentru a ne sti-
mula euriozitatea. Sa incercam sa ghicim din
"douazeei de intrebari", Miss Marple, ati
vrea sa incepeti dumneavoastra ?

Batranul Ambrose Bercy

Ambrose Bercy. Hi amintesti ce batrin ama-
bil si curtenitor 11 crezusem cu totii ?

- Desigur. Da, a fost 0 intimplare tare

ciudata. Continua, Dolly.

- Spune-o tu mai bine, dragule.

_ Nu vorbi copilarii. Continua tu. Daca
ai inceput, n-ai decit sa termini singura. Eu
mi-am terminat partea mea.

Doamna Bantry inspira adinc. Isi impre-
una miinile si pe Iata ei se asternu 0 umbra
de indurerare. Vorbi repede si cursiv.

- Nu sint prea multe de spus. larba mor-
tii - de aici am pornit sa fac legatura, desi
in mintea mea ii zic salvie ~i ceapa.

- Salvie si ceapa, se minuna dr. Lloyd.
Doamna Bantry confirma.

- lata cum s-a intimplat, explica ea. $e-
deam, eu si Arthur, cu Sir Ambrose Bercy
la Clodderham Court, si intr-o zi, din gre-
seala (intr-un mod de-a blnelea prostesc),
odata cu salvia s-a cules ~i un manunchi de
frunze de degetelu-rosu. In seara respectiva,
la cina ratele au fost umplute eu ele si toata
lumea s-a imbolnavit, iar 0 tinara, sarmana,
-. pupila lui Sir Ambrose Bercy - a si
murit.

Se opri.

Necazurile cu servitoarele

Da-mi voie sa nu te ered, doarnna
Bantry, zise dr. Lloyd. Clatina din capul ca-
runt a neincredere.

Batrina Miss Marple spuse cu 0 voce

blinda :

- Fi reste, draga.;

Doamna Bantry se seuza In continuare:
- Nu ~titi ce viata banal a due eu. Neca-

zurile cu servitcarelc, cu bucataresele, scurte
vizite in eras la tirguieli, dentist, sau la
cursele de cai de la Ascot pe care Arthur Ie
uraste asa de mult, sau gradinaritul...

- Ah, zise dr. Lloyd. Gradina. Stirn cu
totii ca este marea dumneavoastra pasiune.

- Trebuie sa fie 0 adevarata placere sa
ai 0 gradina, zise Jane Helier, tinara si fru-
moasa actrita. Adica, atita vreme cit nu tre-
buie sa sapi sau sa-ti murdaresti miinile. Si
eu ador florile.

- Gradina, rcpeta Sir Henry. N-am pu-
tea-o lua drept punct de pornire ? Incercati,
doarnna B. Bulbii otraviti, narcisele letale,
iarba mortii !

- E ciudat ca spuneti aceste lucruri, zise
doamna Bantry. Imi amintese eu de ceva
acum. Arthur, mai tii minte afacerea de la
Clodderham Court? Stiti doar, batrinul Sir