duminică, 8 mai 2011

Foraje puturi

Sarah îşi crispă mâinile pe balustrada scârii. „Ţicnitul, smintitul", îşi zise ea, cu o animozitate reală. ,,Ţicnitulface iar circ, gata, începe iar..."
Ţicnitul, smintitul... Când se gândea la Georges, simţea totdeauna foraje puturi nevoia să folosească asemenea cuvinte vulgare, ce caricaturizau nebunia acestuia. O minimalizau, o lipseau de amploare şi, în acelaşi timp, o... linişteau, pe ea, infirmiera, martora - complicea?
Se retrase în umbră, astfel încât el să nu o poată vedea. Cu mâinile crispate pe rampă, urmărea acutizarea crizei. Ii întreză-rea deja derularea perfect previzibilă, jalonată precum un drum al Calvarului.
,,Du-te şi scutură-l", îşi zicea uneori. ,,Du-te şi aruncă-i o cană cu apă înfaţă, să se potoleascâ!"
Dar niciodată până acum nu îndrăznise s-ofacă.
Ştia că în aceste momente de mare agitatie el vedea ,,lucruri" tulburătoare. Lucruripe care ea nu le putea zări. II pândea, uşor dezgustată, foraje puturi apa dar şi cuprinsă de o excitaţie ciudatâ, inexplicabilă.
,,Ţicnitul, ţăcănitul, smintitul se dă în stambă..."
fi cunoştea toate numerele şi mai cu seamă finalul cumplit, invariabil.
,,Ţicnitul, smintitul."
Se sprijini cu spatele deperete. ,,E ca şi cum aipândi ofiară sălbatică ", îşi repetă. ,,Să nu uiti niciodată asta. Ofiară sălbati-că."
Georges trase din buzunarul vestei o batistă şi îşi şterse încet ochelarii. Să nu cedeze niciodată în faţa panicii, niciodată să nu Iase să i se vadă spaima. Vârî mâna în buzunarul halatului