Werner voise balamale enorme, clanţe de fier forjat capa-bile să reziste forţei mâinilor sale prea puternice. Desenase canapele şi scaune capabile să suporte fără să traduceri araba geamă greutatea corpului său gigantic. Toate astea implicau o arhitectură exa-gerată şi apăsătoare, o Iume în care omul normal îşi găsea cu greu locul. Georges visa uneori Ia apartamente înguste, la camere mici, de servitoare. Aici, şi bufetele erau prea mari. Werner, cu egoismul cumplit ce îi caracteriza fiecare hotărâre, ceruse ca totul să fie de mărimea Iui. De aceea traducator araba trebuia să ridici braţele ca să ajungi la clanţele uşilor, să urci pe o bancă mică pentru a putea avea acces la chiuvetă.
Fireşte, în spatele tuturor acestor lucruri se alla dorinţa constantă de a umili. în timpul vieţii, Werner se delectase privindu-şi vizitatorii cum traduceri araba romana se răsuceau să se caţere cu greu pe niste scaune prea înalte pentru ei şi îşi stăpânise râsul triumfă-tor observând aerul jalnic al aceloraşi invitaţi care, după ce reuşiseră să se aşeze, îşi dădeau seama că picioarele lor nu atingeau pământul! Werner Mareuil-Mondesco fusese un om crud. Un titan care traduceri romana araba ţi-ar fi strivit mâna dacă i-ai fi întins-o şi s-ar fi uitat la tine cu o privire indulgentă, aşa cum te uiţi la un caniş. Un om cu care nu puteai comunica decât ridicând capul, dându-I mult pe spate. „Toţi îmi vorbesc uitându-se la cer", îi plăcea să repete. ,,De parcă s-ar traduceri autorizate araba adresa lui Dumnezeu în per-soană." Se delecta folosindu-se de statura lui pentru a-i umili pe cei de lângă el, şi rareori se aşeza ca să discute, astfel încât îi constrângea pe interlocutorii lui să adopte atitudinea unui turist care contemplă donjonul unei cetăţi.
Georges îşi scutură capul, încercând traduceri legalizate araba să alunge amintirile care îl hărţuiau. Nu voia să se gândească la toate astea, mai ales în momentul când casa începea să transpire...
